Noua Toyota Auris este o maşină cu un design îndrăzneţ, dacă stau să o judec în comparaţie cu generaţia precedentă, care are potenţialul de a atrage mai mulţi clienţi din categoria tinerilor. Iar acesta nu e deloc un lucru rău.
EXTERIOR
Aşa cum am mai spus, noul Auris are un design exterior extrem de diferit faţă de generaţia precedentă. În timp ce fostul Auris avea forme mai blânde, mai umflate, noua generaţie plusează la capitolul forme ascuţite, inspirate din lumea samurailor.
Eu cred că arată bine şi că e ceva diferit faţă de concurenţii săi direcţi, care au optat pentru un design mai conservator. Probabil singurul hatchback care se mai poate lăuda cu un exterior atât de diferit e noul Civic de la Honda, care pare venit de pe altă planetă.
De altfel, se pare că limbajul de design adoptat de Toyota pe noul Auris are ceva succes şi printre cei din conducerea companiei, pentru că şi noul RAV4 a adoptat această schimbare de look.
INTERIOR
În timp ce exteriorul a avut parte de o schimbare radicală înspre tineresc, interiorul a rămas fidel valorilor mai vechi Toyota. Designul e unul plăcut, blând pentru ochi, însă materialele plastice sunt doar decente din punct de vedere calitativ. În schimb, reuşesc să inspire sentimentul de durabilitate.
Mai exact, plasticele au o textură plăcută, dar sunt destul de tari la atingere. Chiar şi aşa, însă, după câteva ore de condus începi să te obişnuieşti cu interiorul şi ţi se întipăreşte în minte ideea că deşi ai parte de plastice puţin cam tari, ai cumpărat o maşină care o să te ţină ani, poate decenii, fără să aibă probleme de fiabilitate.
Scaunele sunt confortabile şi nu o să te lase cu dureri de spate după o călătorie lungă, iar spaţiul pe scaune şi banchetă e mai mult decât decent, chiar şi pentru pasagerii mai înalţi de 1,80 m.
Mi s-a părut că Toyota a adoptat o soluţie destul de învechită atunci când a ales să monteze un întrerupător separat pentru becul de la parasolar. Mai exact, la multe dintre maşinile de pe piaţă, atunci când cobori parasolarul şi dai la o parte capacul oglinzii, becul se aprinde. La Auris, după ce cobori parasolarul trebuie să acţionezi un întrerupător ca să aprinzi becul, astfel că dacă ridici parasolarul şi uiţi să apeşi din nou pe întrerupător, becul rămâne aprins, deşi tu nu-l vezi.
Una dintre maşinile de test era echipată cu sistemul de parcare paralelă automată, despre care pot spune că funcţionează foarte bine. Apeşi pe buton şi începi să conduci pe lângă un rând de maşini parcate în dreapta. Când maşina ta detectează că a găsit un loc suficient de încăpător pentru a parca, te anunţă să opreşti şi să intri în treapta de marşarier. După ce faci asta, trebuie doar să controlezi pedalele, fiindcă maşina îşi reglează singură direcţia.
E un sistem bun, însă s-ar putea să te plictiseşti destul de repede de el dacă ştii să faci parcări laterale rapide, fiindcă trebuie să conduci destul de încet atunci când maşina scanează pentru locuri libere de parcare.
Portbagajul oferă o capacitate de încărcare de 360 de litri, comparabilă cu principalii competitori. E suficient pentru un weekend la munte sau la mare, însă s-ar putea să trebuiască să laşi acasă câteva haine dacă pleci într-o călătorie mai lungă alături de alte trei persoane.
Detaliile despre performanţe şi consum, dar şi concluziile, în pagina următoare.